Ca parte a setului de procese cognitive elementare, memoria este responsabilă cu depozitarea, conservarea și refolosirea experiențelor noastre din trecut, ca materie primă, de cele mai multe ori, pentru procesele psihice superioare.

Cine are nevoie de memorie?

Napoleon afirma la vremea lui: „Iartă-ți dușmanii, dar nu le uita numele.”, aducând în discuție o primă utilizare importantă a memoriei.

Până la urmă, toată societatea este construită încă de la bază pe situații care fac apel la experiențele noastre trecute, experiențe care au fost deja etichetate de creier și depozitate în liniște, undeva pe rafturile interioare ale individului.

Deprinderile de bază, care ne ajută să relaționăm cu semenii noștri, sunt utile în activitatea de zi cu zi, pentru a construi legături sănătoase și pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Totuși, alături de această utilizare uzuală a memoriei, suntem bombardați încă din copilărie cu informații cu grad îndoielnic de importanță, fapt care pune o presiune artificială pe memorie.

Copiii, adolescenții și tinerii sunt primii vizați pentru utilizarea intensivă a memoriei și, dacă am privi acest aspect din perspectiva vârstei, am fi tentați să credem că generațiile ulterioare din punct de vedere cronologic, adulții și seniorii, ar trebui să se îngrijoreze pentru capacitatea de memorare.

Adevărul este că, odată intrați în câmpul muncii, dispunem de o multitudine de “ajutoare” pentru memorie, de la calendare digitale, până la sisteme sofisticate de notificare, obiecte interconectate, platforme integrate și câte și mai câte dispozitive și aplicații software, care îți vor aduce aminte, de exemplu, și data unei aniversări pe care ai fi vrut să o uiți.

Și uite așa, nu mai e nevoie să ții minte când trebuie să pleci spre locul de muncă, pentru că îți trimite Google o notificare pe telefonul tău inteligent și te anunță că trebuie să pleci de acasă la ora 7 ca să ajungi la timp la birou.

Nici măcar restaurantele favorite nu trebuie să le mai memorezi deoarece aplicațiile inteligente care lucrează cu hărți îți aduc aminte în ce restaurante ai fost și în ce perioadă a anului.

Dependența de echipamente, rețele și platforme interconectate pentru accesarea depozitului personal de informații are părți bune, dar și părți mai puțin plăcute. Suntem ajutați mai mult în activitățile cotidiene dar, din păcate, depunem mai puțin efort intelectual, cu efecte directe în special asupra sănătății noastre mentale.

Acum sau mai târziu?

Din punct de vedere al criteriului timp, specialiștii în psihologie vorbesc despre trei tipuri de memorie: memoria senzorială, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată. 

Achiziția și reținerea informațiilor, prin activarea simțurilor, definește ceea ce înseamnă „memoria senzorială”, iar datele reținute prin canalele tactile, auditive sau vizuale intră în sistemul nostru psihic pentru a fi înregistrate pentru o perioadă scurtă de timp.

Informațiile obținute astfel se disting de cele obținute prin „memoria de scurtă durată”, denumită uneori și „memorie de lucru”, care operează cu informații care sunt stocate de către individ, în mod conștient, pentru doar câteva minute. Prin repetarea acestor informații, contribuim la mutarea lor în sfera „memorie de lungă durată”, zona cerebrală responsabilă cu etichetarea, categorisirea și stocarea experiențelor umane.

În etapa finală a procesului de memorare, aceasta fiind o etapă semi-permanentă, informațiile personale sunt pregătite să fie conservate, pentru o utilizare viitoare.

Și în această zonă de stocare pe termen lung este necesar să facem o diferențiere. 

Spre exemplu, reținerea informațiilor din concediul petrecut în Grecia este diferită de mecanismul prin care sunt salvate în memorie procedurile necesare conducerii unui autoturism.

Aventurile trăite pe tărâmul Eladei sunt pur conștiente, deoarece am depus un efort voit să le reținem și să le punem în „cămara” creierului, pentru a le scoate de la „păstrare” în mijlocul unei discuții cu prietenii noștri, în care fiecare povestește despre locurile pe care le-a vizitat.

Pe de altă parte, șofatul presupune proceduri pe care le reținem inconștient, după ce au fost repetate de multe ori. 

În primul caz putem spune că avem de-a face cu o formă de memorie explicită, în timp ce în al doilea caz putem să considerăm memoria ca fiind implicită.

Dacă reflectăm puțin la mecanica celor două tipuri de memorie, am putea să conchidem că memoria explicită se hrănește cu emoții și reacții afective, în timp ce memoria implicită presupune mișcare și coordonare motorie.

Ajută memoria

Evident că fiecare dintre noi vrea să-și îmbunătățească capacitatea de memorare, în special memoria de lungă durată, neavând un interes deosebit să reținem informații pentru maxim 4 secunde.

Pentru a face ceva în acest sens, deci pentru a ne mări capacitatea de reținere a informațiilor, trebuie să depunem efort conștient în două direcții: stimularea creierului și menținerea unei alimentații corespunzătoare.

Am stabilit că memoria este o funcție psihică, iar pentru menținerea ei la parametri funcționali ne vom preocupa să-i oferim creierului materia primă de care are nevoie.

Astfel, activitățile intelectuale precum cititul, învățatul sau chiar practicarea anumitor jocuri, stimulează activitatea cerebrală, contribuind la menținerea sau creșterea capacității cognitive.

Practicarea jocului de șah în mod recurent, spre exemplu, stimulează capacitatea de memorare explicită și implicită a jucătorului prin nevoia de aplicare permanentă a unui set de reguli abstracte.

Jocul, exercițiul mental sunt practici extrem de utile pentru dezvoltarea cognitivă, însă alimentația ocupă un loc cel puțin la fel de important, deoarece până la urmă vorbim de chimie și de substanțe care potențează reacțiile chimice.

Alimentele bogate în omega 3 sunt prietenele cele mai bune ale memoriei, dar cum regimul nostru alimentar cotidian este în suferință din motive de secolul XXI, suplimentele nutritive vin să compenseze o serie de deficite.

Conținutul optim de biotină, vitamina B6 și magneziu reprezintă un cocktail de care creierul uman are nevoie pentru a ajunge la o „memorie de elefant”.