Alături de pregătirea fizică, tehnică, tactică și nutriție, mentalul ocupă un rol important în pregătirea sportivilor de performanță, fiind în fapt elementul care face diferența între performeri.
Pilonii antrenamentului sportiv
Ora patru dimineața este momentul zilei în care mai mult de jumătate din populația planetei doarme, un procent considerabil muncește pentru a asigura continuitatea unor activități importante, iar o minoritate se trezește pentru a-și începe programul zilnic. În această minoritate se regăsesc sportivii de performanță.
Micul dejun, pregătirea pentru antrenament, antrenamentul propriu-zis, refacerea și activitățile secundare ale zilei încep să curgă încă dinainte de răsăritul soarelui, fără excepție, pentru cei care urmăresc performanța în arene.
David Popovici, cunoscutul înotător adolescent din România, urmează aceeași rutină, cu o mică deosebire: după micul dejun de la ora 4 dimineața, doarme o oră înainte de primul antrenament al zilei, care este programat la 5:45. Astfel se asigură că intră în bazin energizat, pregătit să se concentreze pe programul de pregătire, organizat de către antrenorul lui.
Sunt puține activități sociale în care competiția joacă un rol atât de important în măsurarea succesului, iar sportul se află în fruntea acestei liste. Practicanții oricărui sport depun efort susținut și consumă energie pentru a deveni mai buni prin antrenament, având drept scop depășirea competitorilor în întrecerile individuale sau pe echipe.
Pregătirea pentru concursurile sportive se susține pe câțiva piloni importanți: fizic, tehnic, tactic, nutrițional și mental. Am pus mentalul ultimul în această enumerare pe principiul că „cei de pe urmă vor fi cei dintâi”.
Sportul nu este o activitate exclusiv fizică, contrar a ceea ce crede majoritatea oamenilor, care pune de cele mai multe ori semnul egal între activitatea fizică și sport. Simplul joc de pe terenul de lângă casă, fie el fotbal, baschet, handbal, volei sau tenis, nu califică jucătorii pentru rangul de sportiv.
Antrenamentul planificat și competiția sunt factorii diferențiatori între jocul recreativ, pentru mișcare, și activitatea sportivă.
Aspectul fizic al antrenamentului sportiv are drept scop pregătirea performerului pentru a putea face față din punct de vedere energetic, în timpul întrecerilor cu adversarii săi, asigurând funcționalitatea celorlalți piloni. Indiferent de sport – fotbal, baschet, cricket, șah sau tir – sportivul are nevoie de o condiție fizică remarcabilă pentru a face față competiției intense și de lungă durată.
Împreună cu pregătirea fizică, nutriția asigură o alimentație optimă pentru susținerea unui ritm de viață activ, cu mult efort și stres.
Tehnica specifică fiecărui joc sportiv se șlefuiește în mii de ore de antrenament repetitiv, cu scopul de a construi acel set de abilități care să-l ajute pe combatant în disputele din întrecerile la care ia parte.
Agassi repeta de mii de ori, în fiecare lună, un anumit tip de lovitură pentru a o executa perfect în condiții de stres, pe durata partidelor din turneele de tenis. Hagi rămânea pe terenul de antrenament multe ore, după ședințele de pregătire cu echipa, pentru a exersa executarea loviturilor libere cu zid, astfel că realizările lui din timpul meciurilor la nivel de top deveneau o surpriză doar pentru cei care nu știau cât efort stă în spatele unui gol de la marginea careului de 16 metri.
După o pregătire fizică excelentă și un bagaj tehnic bogat, în funcție de competiție și de adversari, se realizează pregătirea tactică în care se stabilește strategia de concurs și se elaborează planul de joc.
Toți acești piloni vor funcționa optim, în sensul susținerii activității sportive de performanță, dacă în mijlocul lor se regăsește stâlpul de rezistență: mentalul.
Intangibilitatea acestui element din cocktail-ul pregătirii sportive îl face, în viziunea multor performeri, mai puțin important decât creșterea masei musculare, rezistența la efort sau elementele de tehnică.
Antrenamentul Mental
Mușchii ne pot ajuta să mergem mai departe, să depășim mai multe obstacole și limite care par imposibil de atins. Ne pot ajuta, dar nu se vor pune în acțiune fără decizia Mentalului. Creierul și tot sistemul psihologic subordonat, devin responsabili pentru potențarea sau inhibarea potențialului fizic al individului.
Sportul nu este despre examinarea cunoștințelor sau despre testarea nivelului de achiziție al unor informații. Confruntarea sportivă este o luptă între doi sau mai mulți indivizi, care se intersectează într-un spațiu bine delimitat, pentru a atinge același obiectiv.
Avem deci o luptă în care cel mai puternic va triumfa, dar nu neapărat cel mai puternic din punct de vedere fizic, ci acela care își va atinge potențialul maxim pe durata încleștării.
Aici apar valențele Mentalului, cele care potențează capacitatea de luptă a sportivului și anume încrederea, concentrarea, motivația, gândirea pozitivă, stabilirea și vizualizarea obiectivelor.
Mușchii ne pot ajuta să mergem mai departe, să depășim mai multe obstacole și limite care par imposibil de atins. Ne pot ajuta, dar nu se vor pune în acțiune fără decizia Mentalului. Creierul și tot sistemul psihologic subordonat, devin responsabili pentru potențarea sau inhibarea potențialului fizic al individului.
Sportul nu este despre examinarea cunoștințelor sau despre testarea nivelului de achiziție al unor informații. Confruntarea sportivă este o luptă între doi sau mai mulți indivizi, care se intersectează într-un spațiu bine delimitat, pentru a atinge același obiectiv.
Avem deci o luptă în care cel mai puternic va triumfa, dar nu neapărat cel mai puternic din punct de vedere fizic, ci acela care își va atinge potențialul maxim pe durata încleștării.
Aici apar valențele Mentalului, cele care potențează capacitatea de luptă a sportivului și anume încrederea, concentrarea, motivația, gândirea pozitivă, stabilirea și vizualizarea obiectivelor.
Cum poți să pornești, să faci primul pas în luptă, dacă tu nu simți că poți să lupți? Atunci când creierul este inundat cu neîncredere, comenzile pe care mușchii ar trebui să le primească paralizează brusc, iar toate acumulările fizice din timpul antrenamentelor devin inactive.
Întrecerea sportivă are loc, de cele mai multe ori, într-un mediu diferit de incubatorul pe care îl reprezintă spațiul de antrenament, iar factorii de noutate, cum ar fi publicul sau stresul competiție, distrag performerul de la ceea ce ar trebui să realizeze în arenă.
Capacitatea de concentrare este un alt diferențiator între sportivi. Încrederea și concentrarea așează sportivii pe drumul către succes, însă motivația – fie că este motivație interioară, fie că este motivație exterioară – este combustibilul care îi conduce către finalitate. „De ce”-ul conștient furnizează toate argumentele de care sinele are nevoie pentru a se convinge să facă progrese în direcția dorită.
Pe acest drum către succes, sportivul întâlnește adesea capcane psihologice care îi pun la încercare întreaga formare și care au puterea să-l abată de la traseu. Aici intervine autoreglarea cunoscută drept Gândirea Pozitivă, acel mecanism invizibil de selecție care ne permite să valorizăm mai mult aspectele constructive din jurul nostru, în detrimentul celor distructive. Este vorba despre a vedea „jumătatea plină a paharului”, iar pragmatic vorbind, este ceea ce fac campionii pentru a se diferenția de restul competitorilor.
La capătul acestui drum se află obiectivele spre care sportivul se deplasează cu toată energia lui. Să ne imaginăm doar cât de greu este să pornești într-o călătorie, către un loc în care nu ai mai fost niciodată, pe un drum care îți este total necunoscut. Această aventură îți va provoca multă anxietate și îți va afecta calitatea experienței. La fel simte și un concurent la o probă sportivă, atunci când își stabilește obiectivele pe care trebuie să le atingă și face efortul de conștientizare a lor și de vizualizare a succesului.
