Sportul devine un oaspete din ce în ce mai rar în programul zilnic al fiecăruia dintre noi, iar ideea de performanță sportivă presupune mai mult efort și susținere decât oricând.
Sedentarism versus activitate fizică
Ne trezim în fiecare zi cu un program plin de sarcini casnice sau profesionale, de cele mai multe ori în cascadă până târziu, spre seară. Ducem copiii la școală, mergem la serviciu, luăm copiii de la after school, facem cumpărături și continuăm în acest ritm zile întregi, acumulând stres și o cantitate de oboseală cronică care ne duce aproape de epuizare. Știm că activitatea fizică, mișcarea, ne ajută să eliminăm starea nocivă în care ne afundă rutina cotidiană, dar ne este dificil să schimbăm un calendar care pare covârșitor.
Să plecăm de la definiții, pentru că așa cum afirma un general de armată american: „erorile în definiții conduc la erori în strategii”.
Activitatea fizică este orice mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici care consumă energie. Include activități care folosesc una sau mai multe grupe mari musculare.
O listă a formelor de activitate fizică poate include, dar nu se limitează la: mersul pe jos (de preferat în aer liber), plimbările cu bicicleta, urcarea scărilor, în detrimentul liftului, exercițiile fizice pentru toate grupele musculare (în săli de fitness), exerciții de rezistență care cresc forța musculară a grupelor musculare mari ale trunchiului și membrelor, exerciții aerobice intense care îmbunătățesc sistemul cardiorespirator (reducerea riscului de boală cardiovasculară, accident vascular și hipertensiune), ridicarea de greutăți pentru sănătatea oaselor, înotul.
Comportamentul sedentar reprezintă orice activitate ce implică poziția șezândă sau culcată, cu consum energetic scăzut (sub 1,5 echivalenți metabolici).
Nu e de mirare că Eurobarometrul Comisiei Europene atrage atenția că doar 2% dintre români se implică în activități de voluntariat sportiv și tot doar 2% (alți 2%) sunt membri ai unui club sportiv.
Cifrele nu arată bine și ele pun în fața oglinzii o societate în care 3 din 4 români petrec mai mult de două ore în poziția șezândă, iar 51% dintre noi nu practică niciun fel de activitate fizică zilnică.
„Ceea ce lipseşte este un parteneriat real între trei domenii esenţiale pentru sănătatea populaţiei: sportul, sănătatea şi educaţia”, declara anul trecut Adrian Socaciu, președintele Institutului Sportiv Român. Asta în contextul în care, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, copiii şi tinerii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 17 ani ar trebui să cumuleze zilnic cel puţin 60 de minute de activitate fizică cu intensitate moderată.
„Activitatea fizică este încă o valoare subapreciată în ecosistemul de sănătate din România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte beneficiile pe care mişcarea le aduce atât pentru prevenţia bolilor cronice, cât şi pentru managementul unor boli precum obezitatea şi diabetul zaharat, bolile cardiovasculare sau unele tipuri de cancer.
În realitatea anului 2021, din păcate, sportul şi sănătatea s-au intersectat mult prea puţin, mult prea rar şi fără a avea continuitate şi o viziune comună de dezvoltare”, susţine şi medicul Marius Geantă, preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină.
Practicarea sportului
Mișcarea a fost cea care ne-a salvat, din cele mai vechi timpuri, de prădătorii noștri naturali, dar odată cu dezvoltarea societății și creșterea nivelului de securitate personală, și-a pierdut rolul primordial.
În 2021 nu mai ești nevoit să te păzești de urși, decât dacă vrei tu să faci o vizită în Brașov și să treci prin cartierul Răcădău, deci mișcarea, alergarea, ca mecanism de autoapărare, a dispărut.
A dispărut mișcarea, dar nu și mecanismul nostru mental istoric, care ne elimină stresul prin mișcare.
Echilibrul se obține prin mișcare, iar eliminarea stresului și recâștigarea energiei se face prin activitate fizică, prin “păcălirea” creierului, care se află sub asediu, dar nu sub asediul unui prădător, ci sub acțiunea unor situații zilnice moderne.
În concepţia actuală, activitatea sportivă în timpul liber capătă două aspecte fundamentale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii, plăcerea de necontestat a exerciţiilor fizice şi a mişcării în aer liber a oamenilor.
Exerciţiului fizic trebuie întregit cu petrecerea plăcută, cu scopul relaxării, a timpului în aer liber, prin practicarea a diverse jocuri și sporturi.
Dacă timpul liber este valorificat inteligent, el devine un mijloc de formare a personalităţii umane, de dezvoltare și educaţie permanentă. Activităţile în aer liber pot fi organizate cu familia, prietenii sau colegii, fără să se transforme în competiții organizate, cum este cazul plimbărilor, excursiilor, diverselor jocuri, înotului, etc., sau pot lua forma unor competiții, cu reguli bine stabilite. Esenţial este ca aceste activităţi de educaţie fizică şi sport să devină parte a regimul zilnic de viaţă al fiecărui individ.
Beneficiile aduse de efectuarea exercițiilor fizice pot fi obținute doar dacă sportul nu rămâne o aspirație, ci se transformă în acțiune! Studiile arată că 50% dintre cei care încep un program de exerciții fizice renunță în maximum 6 luni.
Motivația are în vedere atât nivelul de efort depus de un individ, cât și energia consumată pentru îndeplinirea unui anumit obiectiv.
Performanța
Activitatea fizică desfășurată într-un mod organizat, sub îndrumarea unui profesionist, care poate fi instructorul sau antrenorul, are șanse mai mari să-și atingă obiectivele de sănătate, în condiții de deplină siguranță.
Există o diferență între sport și mișcare, pentru că sportul este diferit de mișcare.
Sportul presupune un efort fizic, transpirație, efectuarea corectă a unor mișcări mai complexe, care cer atenție, concentrare și coordonare.
Sportul, spre deosebire de simpla mișcare, ține cont de anumite principii biomecanice care, dacă nu sunt respectate, pot produce accidentări, dureri sau deprecierea stării de bine și sănătate a organismului.
Statistic, 5% dintre practicanții sportului de masă, dintre cei care desfășoară activități sportive pentru dezvoltare personală sau pentru menținerea unei stări de bine, aleg să treacă în zona de performanță, pas care presupune o schimbare de paradigmă.
Intrarea în domeniul performanței sportive aduce după sine un set de câștiguri atât la nivel cognitiv, cât și fizic și social, dar se face cu niște costuri, timpul fiind de departe cel mai important.
Timpul alocat pentru antrenamente crește, iar pe termen scurt apare suprasolicitarea fizică, ceea ce conduce la nevoia de metode de recuperare după efort, pentru redobândirea nivelului optim de energie, care să permită reluarea ședințelor de pregătire, fără întrerupere.
Alimentația și suplimentele nutritive trebuie proiectate astfel încât să asigure resursele energetice necesare susținerii unei activități intense, cum este cea sportivă.
Arginina este una dintre substanțele necesare în procesul de recuperare și se introduce în dieta zilnică a sportivilor de performanță pentru obținerea celor mai bune rezultate, cu un grad sporit de eficiență.
